filozofii

Mi-am spus să iubesc,

Să iubesc cu avânt

Și-acum rătăcesc 

În discernământ!

Mi-am spus să m-arunc

Fără frică, cu tot,

În brațele vieții

Dar acum, nu mai pot!

Mi-am spus, să privesc

Înainte mereu,

Și totuși mă-ntorc, 

În trecut, nu e greu...

Așa îmi tot spun,

De când m-am creat,

Că în viață aici,

Mai am de-nvățat...

Soluția, da, e la mine

O ştiu, dar, 

Asta nu-i tot,

Trebuie să și fiu!

Cum naiba să fiu,

Conștientă aici,

Să iubesc înainte,

Să fiu fără frici

Când îmi amintesc

De discernământ

Și mai știu că iubirea,

E un legământ?

Ce caută mintea,

În tot ce am zis,

Mă bag în cutie,

Limitări mi-am prescris?

Am experiențe,

Ca să pot să-nţeleg,

Dar chiar și așa,

Tot nu eu aleg!!!!!!

Provocări în continuu,

E un circ pe aici,

De îndată ce plec

Și aleg fără frici

Mi-amitesc în continuu

De discernământ

Să îmi țin conștiința 

Trează oricând!!!

sunt

eu sunt ca zarea, eternul in cuvant

eu sunt aievea din cer si din pamant

eu sunt ca marea, in dragoste avant

eu sunt ca gandul, mereu discernamant.

eu sunt scanteie ce arde galaxie

eu sunt ca focul mistuind furie

eu sunt ca apa, sensul reinvie

eu sunt dorinta, fluturi pe campie.

eu pacea-n suflet sunt si ma dezleg

eu si de pretutindeni doar bucurii culeg

eu de astazi sunt putere si aleg

eu sunt, am fost, voi fi, din infinit INTREG!

Cadre

Mi-am luat o pauză azi de la viaţă,

Să ies în recreaţie ca un copil rebel

Şi să mă bălăcesc în apa mării

Să-ngheţ momentul ăsta în mister.

Am apucat numai să îmi cer dreptul

Căci în secunda-n care-am încercat

Mi s-a oprit în faţă tot prezentul

Întortocheat, mai treaz ca niciodat.

Imagini ireale îmi petrec absenţa

De straie colorate-n curcubeie vii

Alcătuiesc în minte repede magia

O proiectez peste destinul inimii.

Întrepătrund lumi calde neştiute,

Aflate doar acum în înţeles,

Şi se ridică ceaţa-n vârf de munte,

Un pisc pleşuv, ce-am cucerit ades!

Din amintirea inimii curate,

Păşesc nestingherit creaţii mii,

Ce-n lumea din genunea mea aflate,

Se împletesc în rime şi în poezii!

Hiperbola

Nu mai simt că din tot ce ne poate uni

Mai e șansa iubirii de-odată

Dar mai știu că atunci 

Sau că poate-ntr-o zi

Vei găsi ce-a lipsit 

O iubirea creată.

Nu mai pot sa mă mint 

Ca un țânc mofturos

Care țipă de foame cu blidele pline 

Am păstrat ce-am crezut 

Că a fost doar frumos

Și-am uitat complet 

Despre tine.

Nu mai vreau să privesc înapoi chiar deloc

Să mă-mpiedic de cioburi uitate

Nici să-mi pot aminti 

N-are rost,ce a fost 

Va mai fi 

Vreodată?

Voi păși înainte mereu, e firesc

Viața-și are ea sensul busolă

Dar îmi fac timp să pot 

Să creez și să cresc

Din nimic 

Totul sunt

Hiperbolă.

*14.02.2019

Atemporal

N-am să te mai iubesc şi-atunci vei ştii

Vei asculta în glasul frunzelor îngălbenite

Sau poate nici măcar n-ai vrea să vii

Să-mi ţii isonul în romanţe neînsufleţite.

Sau poate nu te mai iubesc de pe acum

Şi-ți spun poveşti să te păstrez cu mine

Nu m-am decis cum să te-alung în drum

Căci poarta inimii se-nchide la suspine.

Am să-mblânzesc întinsul arămiu

Al sufletului sfetnic cu a mea putere

Şi am să-ți scriu din lacrime târziu

Poemul ce a fost menit să zbiere.

Dar în tăcere te voi îmbrăca târziu

Să limpezesc din marea-nvolburata

Cuvântul care nu rosteşte a pustiu

A vieţilor dezamăgire ce ne-a fost creată.

Şi am să ard în flăcări mistice aproape

Şi niciun dar nu am să mai primesc în dar

Şi nu am să mai ţin ce vrea să scape

Chiar de mi-ar plânge gândul în atemporal.

Corolar

*refăcută și revizuită*

Ce ar fi viaţa fără mine
Ce ar fi sărutul fără buze
Ce ar fi ploaia fără nori
Şi plânsul fără de suspine
M-ar părăsi fără de scuze
Lăsând s-apară Sori!

Ce ar fi ziua fără soare
Ce ar fi noaptea fără lună
Ce ar fi marea fără val
Şi florile fără culoare
Care împletite în cunună
Ar luneca-n aval.

Ce-ar fi intenţia fără putere
Ce-ar fi lumină fără undă
Ce ar fi sunetul fără vibraţii
Ca şi cuvântul fără litere
Pornit din suflet să răspundă
Acum eternităţii!

La întrebări fără răspunsuri
La afirmaţii curajoase
Dar şi al vieţii sens,
Misterul de a lămuri
Miracole-a descoase
Nu s-a ajuns!

Despre Ea

Am scris mereu,

și-am să tot scriu,

voi scrie cât mă ține,

numai așa am să descriu,

tot ce găsesc în mine.

Am scris și-oi scrie cât voi fi,

Voi îngâna în noapte,

Poveștile deloc târzii,

Rostite printre șoapte.

Cum le dezleg și mă petrec,

N-am să le las să treacă,

Și îndrăznesc să nu ferec,

Cuvintele în teacă.

Am pus în vers și nu oricât,

Am scris să-mi alin firea,

Dar nu am scris așa încât

S-ating nemărginirea…

Drumul către Soare

#reactualizată

Prin viaţă trec iubind, cântând - şi eu,

Plină de vise mă avânt mereu,

Cu infinitu-n părţi mă împletesc,

De-aici încolo-aşa mă definesc.

Suflet razleţ aproape te găsesc,

Cu tine-n armonie mă unesc,

Un răsărit de ceruri luminate,

De multă bucurie însetate.

Să zbor de-aici așa cum mi-am dorit

Și liberă să fiu în infinit,

Să mă ridic în curcubeu senină

Cu aripi însetate de lumină.

Interferențe

câte lucruri minunate

înghețate-n apa vie

stau ascunse și uitate

de departe să se știe.

între lumi întrepătrunse

curmezis stau niște zei

tălmăcirile ascunse

încâlcesc de vrei-nu-vrei.

ne-nțelesul ne-nspăimântă

dar și cercetat ocult

nici chiar cei ce se avântă

nu îl deslușesc prea mult.

la-ndemână se ivește

numai când nu te aștepți

dar și-atunci se povestește

cu tâlc pentru înțelepți.

Inspirația Iubirii

În cel mai adânc colțişor
al inimii mele izvor
se scriu doar poveşti minunate
să țină în eternitate.
Şi nu sunt unghere să ţină
a inimii mele lumină
răsunet de soare-răsare
îmi bucură sufletul tare!
Nici alt sentiment nu rezistă
chiar de uneori mai sunt tristă
frecvențele sunt minunate
de-aici nu ai cum te abate.
Lumină sunt, totu-i lumină
şi viața de ea este plină
există magie în toate
mai bine de-atât, cum se poate?

Suav de primăvară

Prezențe create de sunete vii
animă culoarea de vers trecătoare.
pe note miresme esențele mii,
trosnesc precum focuri, ca rupte din soare.

Plăpânzi şi bobocii în floare au dat
să-nvie ca frunze pe ramuri.
ninsori de petale ne scot din iernat
şi marea vâltoare se-mprăştie-n valuri.

Purtate pe raze sclipind licurici
ca limpedea mare albastră oglindă,
se-nalță frecvențe din sori scăpărici
în valsuri dansansează, bucuria inundă!

Un vis

Cand mi-au plans ochii doar de fericire,
In lacrimi cristaline ei s-au scufundat.
Iar cand au plans dupa a ta iubire,
In curcubeie s-au abandonat.

Cand doar mirosul ti-am aflat in preajma,
In bucurie-ndata m-am scaldat.
Iar cand pe perna ti-a ramas mireasma,
Cu ea in brate-n vise lungi m-am inganat.

Cand mi-am dorit ca sa te iau in brate,
Pe-ndata doar cu gandul m-am inseninat.
Dar cand te-am cautat de dimineata,
Se pare ca departe ai plecat...
Hm...
Ce repede am adormit si am visat...

Venusiană

Din praf de stele și din spuma mării,

S-a întrupat o zână-n aventură.

În vinerea cu Venus în memorii,

Ce zgâtie și ce alintătură!

Cu capu-n nori, să poată să creeze,

Cum a venit, așa a și rămas.

Să facă versuri care să vibreze,

Din sfere-nalte, nu s-a mai retras!

Iubire-i toată este bucurie!

Și copleșește cu-a ei daruri multe,

Condiţia umană o învie,

Trăiri moderne și-nvăţături oculte!

mângâiată de raze de soare târzii,
stau aproape de mare și-i simt răsuflarea,
pe-ndelete se leagă-n sirag poezii,
iar in suflet rămâne mereu întrebarea:

ca o zână sirenă s-o privesc tot mereu?
sau pe șaua-i de spumă s-o-ncalec?
valul său să îmi fie alin când mi-e greu?
căci oricum vom rămâne-n amestec.

mă petrec iar prin visuri ce am mai umblat,
să-mi astâmpăr dorinţa de mare,
mă îngână și cerul pe deplin constelat,
doar că dorul mi-e făr-alinare...

#esenţeimele

De vrei în braţe să mă strângi
ca să îmi știi iubirea
nu te mai obosi atunci
că nu-i simti mărginirea.

De vrei în ochi să mă privești
și-așa să îmi vezi firea
nevoie-i doar ca să zâmbești
și simţi nemărginirea.
De vrei adâncul să mi-l știi
nu bate drumuri multe
învaţă numai să revii
mereu în vârf de munte.
Și de ai vrea să mă asculţi
ia seama-n vânt cum bate
iar șoaptele să nu le uiti
din cale nu te-abate.
Numai atunci cand chiar vei vrea
să te-ntâlnești pe tine
să-ţi amintești căci vei putea
nimic nu-ţi aparţine.
În schimb ești totul și nimic
un paradox în viaţă
exiști în haosul ritmic
vibrezi înalt - creează!

sau doar...

am fost vreodata intimi in cuvinte?
am fost vreodata intimi in simtiri?
ne-am intalnit cumva si in dorinte?
sau doar traim mereu din amintiri?
am fost de cand e lumea si pamantul
neintelesi cu exprimari tarzii?
sau doar traim la fel necunoscutul
indemn al pasilor pe strazi pustii?
ne-am ascultat vreodata intrebarea?
ne-am talmacit raspunsul uneori?
sau ne traim in limpezimi ca marea
doar asteptand la primul val fiori?
am fost vreodata intim trup fierbinte
in sarutari acoperit la ceas tarziu?
sau doar din viitor imi vine-n minte
un inchegat scenariu straveziu?
am fost vreodata intimi, tu si eu?

elogiu mortii #revelatie #transmutare #alchimie

despre iubire voci aud mereu,

dar despre moarte nu vorbeste una,

si indraznesc sa ma incumet eu,

o simt asa profunda precum luna.

o vad ca pe o cheie si-un raspuns.

e o etapa ce transcede viata,

dar multi o vad temuta, de ascuns,

de i-ar percepe limpede dulceata.

murim mereu cu fiecare zi,

ne transformam in fiece secunda,

dar refuzam caci ne gasim comozi,

in a-i simti emotia profunda.

e moartea un contrast si un concept

ce ingrozeste lumea asta mare,

am indraznit si-acum ca o accept,

ii simt adevarata ei valoare.

cu cat rostesc in alchimii pasesc,

ma duce valu-n a ei nebuloasa,

sa ma mai nasc odata indraznesc,

si-asa la nesfarsit miraculoasa.

in moarte este timp sa si iubim,

e dreptul nostru catre libertate,

ne-ndepartam de astea chiar de stim,

caci cautam s-avem mereu dreptate.

un adevar in spatiu si in timp,

un paradox e in eternitate,

e unica schimbare in rastimp,

care trezeste-n spirit unitate.

de moarte ne e frica si-i ciudat,

caci cu iubirea si cu timpu-n sine,

nu ne permite a "fi degradat",

ne transformam chiar si printre suspine.

in gloria-i de vreme ma afund,

am inteles acum si-mi e tot una,

caci m-am trezit sa va vorbesc profund,

ca ea in inteles nu e niciuna!

Mai e timp? #iluzie #miscare #eternitate

e timp...

e timp pentru nimic şi pentru toate,

e timp pentru frivol, nu bucurii,

căci nu e timp pentru eternitate

şi ne-ntrebăm de mai suntem copii.

e timp...

e timp şi nu mai este dintr-o dată,

a fost de ajuns până ce am realizat,

că luat în seamă nu ajută niciodată,

şi-atunci prin definiție l-am validat.

e timp...

e timpul o constantă nebuloasă?

e timpul un prolog al existenței vii?

de n-ar fi el, ar fi doar haos ce apasă,

sau doar am exista şi-ar fi de-ajuns să fii?

nu, 

nu e timp, e doar ce a ramas din vesnicie,

ne-mpiedicăm de el, mai de l-am devia,

şi-l învinovățim pentru copilărie,

crezând că o să-l mai putem abrevia...

Puterea în dar

Vindecă-ți copile sufletul de ploaie,

Lasă să se-aștearnă Soarele vâlvoi!

Vindecă-ți copile inima de iarnă,

Ca să se topească gheața în șuvoi!

Lacrima de-ți curge pe obrazul neted,

Las-o dar, să cadă, nu e în zadar,

S-a trezi la viață, din pruncie fraged,

Spiritul PUTERE - cel fără hotar!

Uite, vezi? Durerea a plecat în șoaptă!

Și îți amintește că ești liber iar,

Mergi, drum înainte, glorie te-așteaptă!

Azi, ai pus pecetea în prețiosul DAR!

Eter

Aud vântul chemându-mă

Şi-ascult gândul bătând

Aripi fluturându-mă

Versul tremurând.

Simt soarele arzându-mă

Văd suflarea trăind

Polen scuturându-mă

Înfloresc scânteind.

Cred luna visându-mă

Şi-al ei zbor fremătând

Sunt magia trăindu-mă

Nimic renăscând.

Respir

Despre inspiratie,

S-o pun in ecuatie,

Mi-au tot povestit,

Astrolog vestit,

Maestru cu minte, 

Ca sa iau aminte,

Sa o folosesc,

Fiindca nu gresesc.

Sa ma-ncred in ea,

Ca e vocea mea,

S-o iau ca atare,

Sa ii dau crezare,

Cand ea imi vorbeste,

Viata ma traieste.

Zbor nedefinit,

Caci sunt infinit,

In acord ritmic,

Totul si nimic.

Analog

Iti sunt asemeni tie

Am tot ce ai si tu

Din germeni reinvie

Viata mea tabu.

Ne-asemanam si-n vise

Avem intentii mari

Destinele proscrise, 

Sunt in esente tari.

Chiar si in diferente

Suntem in analog

Traim experiente 

In vesnic dialog!

Fluturi

Simți fluturi în stomac

Și spui că-i bucurie!

Vezi fluturi peste tot.

Nu crezi că-i nebunie?

Ai fluturi chiar și-n cap,

Îi vezi cum se transformă.

Din târâtor cu puf,

În viziuni iau formă.

Se-nalță către cer

Cu aripi vii din Soare.

O clipă vrei în plus,

Să simți a lor splendoare!

Mă-ntreb de-ai tăinui

O trecere lucidă,

În tihnă-ar dăinui

Secretul ei de-omidă?

Sunetul ploii de mai

Dintre ganduri imi adun linistea
Sa ma aud mai bine
Cantand pe ritmurile ploii
Care imi limpezeste
Sufletul cu margaritarele vietii.
Printre stropi caut pagini goale
Sa le umplu luciul
Cu vibratia intensa a trairii
Sentimentului care ma copleseste.
E din nou astazi
Ca in fiecare zi.
Sunt vie si verde si alba
Si albastra
Mai mult galbena decat rosie
Si portocalie stralucind
In razele purpurii ale sufletului
Pline de scantei aurii
Amestecate intre argintiul opalin
Al cerului indigo
Unde se oglideste
Sunetul stropilor de ploaie.

Cuvinte în oglindă

Eu, eu însumi şi cu mine,

Am pornit o conversaţie,

Poate mai de grabă,

Să mă aflu-ntreabă.

Într-o abordare,

Către eludare,

În procesul de iubire,

Ba chiar îndrăgostire,

M-am trezit absentă,

Cumva inocentă,

Să găsesc soluţie,

Chiar că-i revoluţie!

Am spus pas din nou,

Făcându-mi cadou,

Clipe de tristeţe,

Chiar dacă-s răzleţe.

Să iubesc, chiar ştiu,

Doar că îmi doresc,

Să mă-ndrăgostesc,

Aşa cum iubesc,

Scurt şi răspicat,

Necondiţionat!

Mi-am luat oglinda,

Şi-am pornit colinda,

- Ce nu este bine?

- Şi, ce e cu tine?

Doar prejudecăţi!

Am gândit răzleţ.

Nu m-am consolat,

Căci nu mi-a păsat,

Numai să-mi răspund,

Vreau mult mai profund!

Acum că și ştii,

Nici nu mai gândi,

Să faci diferenţe,

Între a iubi

Şi-a te-ndrăgosti.

Fără-ataşamente!

Şi menajamente.

Fă ce simţi mereu,

Şi chiar de e greu,

Într-o clipă trece,

Când te-abandonezi,

Aşa te creezi!

- Te iubesc mereu,

Şi nu-mi este greu,

Când adânc privesc,

Şi mă liniştesc,

Că mă-ndrăgostesc,

De-al meu suflet viu,

Şi asta o ştiu,

De când m-am întrupat,

Necondiţionat!

PHOENIX

M-am rătăcit prin iad şi rai

În zilele care-au trecut.

Am experimentat inconfortabilul

Chiar dacă asta a durut.

Şi mi-am permis să fiu

Aşa cum m-am simţit mai mult,

Fiind o autentică furtună

Cu trăsnete şi de temut.

Am încercat şi tot mereu

Din drum m-am abătut,

Să fiu într-un confort

În inconfortul mut,

Dar rezistenţă am opus

În absolut.

Cu tot ce m-am ales

E termenul ocult.

Misterios să-l descifrez

Din nou am vrut.

Dar m-a respins pe dată, în fault.

Şi-am înţeles că tot ce-i de făcut

E doar SĂ FIU!

Dar e perfect,

Chiar dacă, m-am trezit târziu!

Poeme de iubire

Şi dacă n-am să-mi amintesc de tine azi,

E pentru că în mine te găseşti mereu.

Şi dacă te-ai schimbat să ştii,

E pentru că m-am schimbat eu!

Şi dacă-mi amintesc de tine-acum,

Şi-ţi scriu aceste rânduri să citeşti,

E pentru că demult nu mi-ai spotit

Printre suspine lungi că mă iubeşti!

Şi dacă îţi vei aminti din nou să-mi zici,

Poveşti cu zâne şi poeme de iubire,

Eu, doar atât mai am de-adaugat,

Să-ţi aminteşti c-am fost, suntem şi-om fi IUBIRE!

Când iubeşti

Recunosc, m-am trezit cu gândul la tine.
Recunosc că am aripi şi asta e bine.
Recunosc te iubesc, de atunci tot mereu.
Recunosc cu inima şi nu este greu.

Mărturisesc te-am trăit şi nu e uşor.
Mărturisesc e totul doar despre dor.
Înțeleg, dar acum, nu-l mai pot domoli
Este mult prea intens. Cum l-aş răscoli?

Rostesc universului să îi dau de știre,
Rostesc lumii-ntregi de îndrăgostire,
N-am nimic de ascuns, aşa e mereu,
Doar când iubeşti, nimic nu e greu!

Their poem

Love, can you give me time?

I can`t.

Love, would you be mine? 

I won't.

Love, can't we belong?

I don’t.

But I am strong! 

I know!

Can`t we just be?

Let`s see!

Cartea

M-am scris în rânduri ca într-o poveste,

Şi m-am rimat în poezii celeste,

Ca să împărtăşesc cu voi experienţa,

Să nu cunoaşteţi suferinţa.

Şi-am să mă desenez şi în tablouri,

Că să vedeţi ce-nseamnă să te-aduni din cioburi,

Nu e la fel cum a-ţi trăi, vă zic,

Doar înţelegeţi că procesul e sinfazic.

E viaţa toată numai poezie,

În rime de o scrii, vei fi în armonie,

Iar în poeme de o zugrăveşti,

Să o trăieşti fără tipare îndrăzneşti.

Iubire petrecuta

Petrecerea petrece pe trecute

O alta lume care sa ne uite,

Fiind inevitabil intre tu si eu,

Distanta ce-a ajuns la apogeu.

Si anii petrecuti ca pe trecute,

Cand ne-am apropiat pe nestiute,

Traiam povesti vasand ca doi copii,

Doar indrumati de glasul inimii.

Acum petrec petrecerea trecuta,

Ma uit in urma ce a fost facuta,

Si recunoscatoare pentru ce a fost,

Merg inainte si pasesc cu rost.

Ce am iubit, petrec pe netrecute

Si s-a cladit in mine ca un munte,

M-a construit in ceea ce-s acum,

N-as fi ajuns aici asa oricum.

Meritocraţie

Rotunzi cu epoleţi şi cu renume,

Ne dăm cu meritocraţia un nou nume.

Ne fluturăm prin faţă o poveste,

Pe care, nici n-o credem că mai este.

Aud mereu de meritocraţie.

Zice că merit ce-mi e dat să fie.

Dar n-ascultăm din inimă doar glasul

Ce ne şopteşte că iubirea e răspunsul.

Ne-mpiedecăm de standarde, tipare,

Uităm că suntem fiinţe milenare.

Şi că avem puterea de a ne crea destinul

Şi nu suntem aici, ca să ne mulţumim cu chinul.

Iubirea nu-i pe merit, nu se dă ca premiu,

Ca să-ţi dai seama, nu trebuie să fii geniu

Ne este dar, cu ea venim în viaţă,

Chiar dacă, încă mai vedem în ceaţă.