Nu mai simt că din tot ce ne poate uni
Mai e șansa iubirii de-odată
Dar mai știu că atunci
Sau că poate-ntr-o zi
Vei găsi ce-a lipsit
O iubirea creată.
Nu mai pot sa mă mint
Ca un țânc mofturos
Care țipă de foame cu blidele pline
Am păstrat ce-am crezut
Că a fost doar frumos
Și-am uitat complet
Despre tine.
Nu mai vreau să privesc înapoi chiar deloc
Să mă-mpiedic de cioburi uitate
Nici să-mi pot aminti
N-are rost,ce a fost
Va mai fi
Vreodată?
Voi păși înainte mereu, e firesc
Viața-și are ea sensul busolă
Dar îmi fac timp să pot
Să creez și să cresc
Din nimic
Totul sunt
Hiperbolă.
*14.02.2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu