Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 20 februarie 2019

Hiperbola



Nu mai simt că din tot ce ne poate uni
Mai e șansa iubirii de-odată
Dar mai știu că atunci 
Sau că poate-ntr-o zi
Vei găsi ce-a lipsit 
O iubirea creată.


Nu mai pot sa mă mint 
Ca un țânc mofturos
Care țipă de foame cu blidele pline 
Am păstrat ce-am crezut 
Că a fost doar frumos
Și-am uitat complet 
Despre tine.


Nu mai vreau să privesc înapoi chiar deloc
Să mă-mpiedic de cioburi uitate
Nici să-mi pot aminti 
N-are rost,ce a fost 
Va mai fi 
Vreodată?


Voi păși înainte mereu, e firesc
Viața-și are ea sensul busolă
Dar îmi fac timp să pot 
Să creez și să cresc
Din nimic 
Totul sunt
Hiperbolă.



*14.02.2019

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

filozofii

Mi-am spus să iubesc, Să iubesc cu avânt Și-acum rătăcesc  În discernământ! Mi-am spus să m-arunc Fără frică, cu tot, În b...