Păstrătoarea Timpului

De prin străbuni în basme se tot spune

În “Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă făr` sfârşit”,

E ascuns încă de atunci ca ghicitoare-n sine

El, timpul ce doar aici în Univers e nesfârşit!

I-o sincronicitate ce îmi dă fiori, afară-i agonie!

Durerea din esenţa timpului trecut – înţepenit.

Şi simt orice celulă, de-i în haos sau în armonie,

A ceea ce a tot fost de când în lume am venit.

Păstrez aici, în mine amintirea-i ca-ntro colivie

Sunt fără vină şi nu m-am judecat nicicând,

Căci am avut curajul de-ai simţi şi tina vie

De la-nceput o pastratoare-a timpului - visând!