Cuvinte în oglindă

Eu, eu însumi şi cu mine,

Am pornit o conversaţie,

Poate mai de grabă,

Să mă aflu-ntreabă.

Într-o abordare,

Către eludare,

În procesul de iubire,

Ba chiar îndrăgostire,

M-am trezit absentă,

Cumva inocentă,

Să găsesc soluţie,

Chiar că-i revoluţie!

Am spus pas din nou,

Făcându-mi cadou,

Clipe de tristeţe,

Chiar dacă-s răzleţe.

Să iubesc, chiar ştiu,

Doar că îmi doresc,

Să mă-ndrăgostesc,

Aşa cum iubesc,

Scurt şi răspicat,

Necondiţionat!

Mi-am luat oglinda,

Şi-am pornit colinda,

- Ce nu este bine?

- Şi, ce e cu tine?

Doar prejudecăţi!

Am gândit răzleţ.

Nu m-am consolat,

Căci nu mi-a păsat,

Numai să-mi răspund,

Vreau mult mai profund!

Acum că și ştii,

Nici nu mai gândi,

Să faci diferenţe,

Între a iubi

Şi-a te-ndrăgosti.

Fără-ataşamente!

Şi menajamente.

Fă ce simţi mereu,

Şi chiar de e greu,

Într-o clipă trece,

Când te-abandonezi,

Aşa te creezi!

- Te iubesc mereu,

Şi nu-mi este greu,

Când adânc privesc,

Şi mă liniştesc,

Că mă-ndrăgostesc,

De-al meu suflet viu,

Şi asta o ştiu,

De când m-am întrupat,

Necondiţionat!