Atemporal

N-am să te mai iubesc şi-atunci vei ştii

Vei asculta în glasul frunzelor îngălbenite

Sau poate nici măcar n-ai vrea să vii

Să-mi ţii isonul în romanţe neînsufleţite.

Sau poate nu te mai iubesc de pe acum

Şi-ți spun poveşti să te păstrez cu mine

Nu m-am decis cum să te-alung în drum

Căci poarta inimii se-nchide la suspine.

Am să-mblânzesc întinsul arămiu

Al sufletului sfetnic cu a mea putere

Şi am să-ți scriu din lacrime târziu

Poemul ce a fost menit să zbiere.

Dar în tăcere te voi îmbrăca târziu

Să limpezesc din marea-nvolburata

Cuvântul care nu rosteşte a pustiu

A vieţilor dezamăgire ce ne-a fost creată.

Şi am să ard în flăcări mistice aproape

Şi niciun dar nu am să mai primesc în dar

Şi nu am să mai ţin ce vrea să scape

Chiar de mi-ar plânge gândul în atemporal.