e timp...
e timp pentru nimic şi pentru toate,
e timp pentru frivol, nu bucurii,
căci nu e timp pentru eternitate
şi ne-ntrebăm de mai suntem copii.
e timp...
e timp şi nu mai este dintr-o dată,
a fost de ajuns până ce am realizat,
că luat în seamă nu ajută niciodată,
şi-atunci prin definiție l-am validat.
e timp...
e timpul o constantă nebuloasă?
e timpul un prolog al existenței vii?
de n-ar fi el, ar fi doar haos ce apasă,
sau doar am exista şi-ar fi de-ajuns să fii?
nu,
nu e timp, e doar ce a ramas din vesnicie,
ne-mpiedicăm de el, mai de l-am devia,
şi-l învinovățim pentru copilărie,
crezând că o să-l mai putem abrevia...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu