Mistere

Când de Acasă vocea Ta mă cheamă,
Şi din lăuntru chiar mă iau în seamă,
Găsesc în orice strop de rouă o sclipire
Şi primăvara, nu mai e o amintire.

Când înfloreşte curcubeu câmpia,
Şi din Cuvântul Tău îmi brăzdez glia,
Găsesc esenţă-n totul, chiar şi unde,
Nu am găsit-o altcândva, niciunde.

Când toate-acestea mă adună-n Sunt,
Şi când nu mă mai pierd în amănunt,
Mă scad, mă-mpart şi mă-nmulţesc cu Pi
Şi-aşa... se naşte magicul, A FI!