Destine...noi

Simt că te ştiu de-o veşnicie,

Şi-i straniu, când te-am întâlnit,

M-am năpădit o vrednicie,

Să caut ce am devenit.

Mă uit în ochii tăi, doi aştri

Mă-ntorc, de unde am venit,

Îmi aminteşti de noi sihaştri,

Nu suntem cum s-a cuvenit!

Ne-au pregătit destine multe,

Ne-au aruncat la asfinţit,

Nu s-au oprit nici din insulte,

Dar s-au trezit şi-au dezminţit.

Mi-au spus, nu vom fi împreună,

Nu vom fi doi, vom fi - complet,

Că, cin` se-aseamănă, se-adună,

Aşa, ca-n cuantică - singlet.

Şi-am descusut iţe-ncurcate,

Am studiat cât am putut,

Ce am aflat, nu-i noutate,

Un singur suflet, suntem - de la început!

Mă întreb dacă s-a meritat efortul,

În căutările ce-am petrecut,

Mă liniştesc trăind prezentul,

Din viitor şi din trecut...