Am să îmi simt tristeţea-n profunzime,
Am să m-abandonez fără hotar
Şi am să stau, aici cu mine
Fără măcar să am habar.
M-am hotărât, aşa, ca de odată,
Să îmi accept simţirile şi-apoi,
Să mă trezesc din nou curată,
Ca o fecioară printre voi.
Să-mi aud pulsul inimii vuind de grabă,
În scufundările de prin adânc
Miros de-argint dar şi de iarbă
Mai stăruie-ne fiinţa mea de prunc.
O, da, copil frumos tu îmi eşti alinare,
Te-am regăsit şi-n mine e senin,
Căci în căldura ruptă-ţi ca din soare,
Am fost şi în acest suspin
Dar, mă întorc din nou la tine,
... magicul destin!
... magicul destin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu