Între apă şi foc!

Te recunosc eşti focul ce arzând

Mi-atinge apa limpede - născând

Ca Phoenix mă transform – tu, mă inspiri

Eşti soarele - cu cerul în priviri.

Focul iubirii ce doar apa-l domoleşte

Face scântei când depărtarea creşte!

Şi e ca o văpaie prins de dor

Când ea se-apropie - încetişor.

Suntem doi poli - ce se atrag mereu

Tu Soarele - arzând, ca Luna-apă - eu,

Ca yin şi yang ce acum iar şi-au promis,

Să depăşească barierele – chiar şi din vis!