Caleidoscop

 

Am crezut, că am nevoie de tine.
Am crezut că aşa îmi este mai bine.
Am crezut în iluzii ce eu mi-am creat,
Iar tu, dragul meu, mi le-ai confirmat...

Am crezut că ... dacă aici tu vei fi,
Doar o clipă să stai, vor fi bucurii
Dar cum... viaţa mă învăţă mereu
Şi acum mi-a şoptit, "E doar despre EU!"

Mi-am dorit să-i răspund că EU sunt şi tu
Dar ceva din adânc, mi-a şoptit clar, că NU!
Mă întreb şi acum, de ce mă mai mint?
Sau poate... aşa... este, doar un alint...

Dar ceea ce simt nu am cum a nega
Doar aşa, să trăiesc pot şi a învăţa!
Dintr-un caleidoscop de un dulce-amărui
Pe care ... recunosc, nu îl pot stărui!

Mistere

Când de Acasă vocea Ta mă cheamă,
Şi din lăuntru chiar mă iau în seamă,
Găsesc în orice strop de rouă o sclipire
Şi primăvara, nu mai e o amintire.

Când înfloreşte curcubeu câmpia,
Şi din Cuvântul Tău îmi brăzdez glia,
Găsesc esenţă-n totul, chiar şi unde,
Nu am găsit-o altcândva, niciunde.

Când toate-acestea mă adună-n Sunt,
Şi când nu mă mai pierd în amănunt,
Mă scad, mă-mpart şi mă-nmulţesc cu Pi
Şi-aşa... se naşte magicul, A FI!

Filosofii

Mi-ai spus să iubesc,

Să iubesc cu avânt

Și-acuma îmi spui

De discernământ?

Mi-ai spus să m-arunc

Fără frică, cu tot,

În brațele vieții

Și-acum, nu mai pot?

Mi-ai spus, să privesc

Înainte mereu,

De parcă-aş putea

Să mă-ntorc

Îmi e greu...

Așa îmi tot spui,

De când m-am creat,

În viață aici,

Am tot învățat...

Soluția,

Da, e la mine

O ştiu, dar tu crezi

Că asta e tot,

Doar să știu?

Cum naiba să fiu,

Pe pământ și aici,

Să iubesc înainte,

Aşa cum îmi zici,

Când îmi povesteşti

De discernământ?

Nu ziceai de iubire,

Că e sfânt legământ?

Ce caută mintea,

În tot ce mi-ai zis,

Mă bagi în cutie?

Limitări mi-ai prescris?

Îmi trimiţi emisari,

Ca să pot să-nţeleg,

Dar îmi spui şi acuma,

Că, tot eu aleg?

Provocări în continuu,

Huh...Îmi place aici,

De îndată ce vin

Şi din nou mă ridici,

Am ales

Să rămân cu tine mereu,

Pe pământ e ok,

Dar prefer fără frici!

;)

P.S. Multumesc, te iubesc!

Poem

 

Încă Te mai trăiesc
Şi Te mai simt în Mine,
Încă în nări mirosul Tău
Îl simt prezent,
Prin pori încă-mi respiri
Şi nu alene...
Pe buze-ţi simt
Sărutul fremătând.
Încă.
Încă de când nu Te-am văzut
Îmi este tare dor de Tine,
Încă, tânjesc
Acel moment... prezent trecut.
Încă... creez magie
din dorinţe
Încă, în întrebări
Plutesc acut.
Încă din veşnicii
Îţi scriu poeme.
Mă ia-n a Tale braţe
Una cu Tine sunt.
Încă...

Stări

Emoții. Amestecate si fecunde,

Apar cum nu te-aştepți de unde.

Trăiri se răvăşesc, vibrând pe unde,

Extrapolează totul la secunde.

Intortochiate căi in suflet țese

Simțirea, exprimată pe alese.

Ca vântu-n şuier peste pânze dese,

Când le pui în cuvinte, sunt intense.

Astăzi

Am să îmi simt tristeţea-n profunzime,

Am să m-abandonez fără hotar

Şi am să stau, aici cu mine

Fără măcar să am habar.

M-am hotărât, aşa, ca de odată,

Să îmi accept simţirile şi-apoi,

Să mă trezesc din nou curată,

Ca o fecioară printre voi.

Să-mi aud pulsul inimii vuind de grabă,

În scufundările de prin adânc

Miros de-argint dar şi de iarbă

Mai stăruie-ne fiinţa mea de prunc.

O, da, copil frumos tu îmi eşti alinare,

Te-am regăsit şi-n mine e senin,

Căci în căldura ruptă-ţi ca din soare,

Am fost şi în acest suspin

Dar, mă întorc din nou la tine,
... magicul destin!

Despre tine, iubire

Iubeşte - aşa cum îţi doreşti să fii iubit!

Nu-ţi pune piedici şi nici nu sta-n tipare,

Căci ăsta este dar, ce-i dat de suflet ca atare,

Rămâi aici în viaţa asta neştirbit,

Te bucură de tot ce-ţi vine în întâmpinare!

Iubirea, nu e cu reţetă şi nici la cântar,

Nu o trăi la fel, cum spune orişicine

Ci simte-o, aşa cum numai tu, ştii că e bine!

N-ai să-i găseşti în lumea asta îndreptar,

Îţi spun de pe acum, e totul, numai despre tine!

Destine...noi

Simt că te ştiu de-o veşnicie,

Şi-i straniu, când te-am întâlnit,

M-am năpădit o vrednicie,

Să caut ce am devenit.

Mă uit în ochii tăi, doi aştri

Mă-ntorc, de unde am venit,

Îmi aminteşti de noi sihaştri,

Nu suntem cum s-a cuvenit!

Ne-au pregătit destine multe,

Ne-au aruncat la asfinţit,

Nu s-au oprit nici din insulte,

Dar s-au trezit şi-au dezminţit.

Mi-au spus, nu vom fi împreună,

Nu vom fi doi, vom fi - complet,

Că, cin` se-aseamănă, se-adună,

Aşa, ca-n cuantică - singlet.

Şi-am descusut iţe-ncurcate,

Am studiat cât am putut,

Ce am aflat, nu-i noutate,

Un singur suflet, suntem - de la început!

Mă întreb dacă s-a meritat efortul,

În căutările ce-am petrecut,

Mă liniştesc trăind prezentul,

Din viitor şi din trecut...

Phenomenal Woman

Maya Angelou

Pretty women wonder where my secret lies.

I'm not cute or built to suit a fashion model's size

But when I start to tell them,

They think I'm telling lies.

I say,

It's in the reach of my arms

The span of my hips,

The stride of my step,

The curl of my lips.

I'm a woman

Phenomenally.

Phenomenal woman,

That's me.

I walk into a room

Just as cool as you please,

And to a man,

The fellows stand or

Fall down on their knees.

Then they swarm around me,

A hive of honey bees.

I say,

It's the fire in my eyes,

And the flash of my teeth,

The swing in my waist,

And the joy in my feet.

I'm a woman

Phenomenally.

Phenomenal woman,

That's me.

Men themselves have wondered

What they see in me.

They try so much

But they can't touch

My inner mystery.

When I try to show them

They say they still can't see.

I say,

It's in the arch of my back,

The sun of my smile,

The ride of my breasts,

The grace of my style.

I'm a woman

Phenomenally.

Phenomenal woman,

That's me.

Now you understand

Just why my head's not bowed.

I don't shout or jump about

Or have to talk real loud.

When you see me passing

It ought to make you proud.

I say,

It's in the click of my heels,

The bend of my hair,

the palm of my hand,

The need of my care,

'Cause I'm a woman

Phenomenally.

Phenomenal woman,

That's me.

Armonios

Femeile - bărbaţi trăiesc,

Şi ei - la rândul lor,

Şi spun că nu este firesc,

Dar, e ameţitor!

Bărbaţii simt femei,

Şi ele îi sfinţesc,

În tot ce spun este temei,

Atât vă amintesc!

Se simt şi se trăiesc mereu,

Refuză să-nţeleagă,

Că doar iubind la apogeu

Cuceresc lumea-ntreagă!

Contezi

Nu te lăsa a fi o opţiune,

În viaţa nimănui şi nici a ta,

Valorizează-te-n ascensiune

Să fii tu însuţi, nu abandona!



Abandonează-te doar în iubire,

În totul şi nimic vei exista,

Şi nu te limita în definire,

Trăieşte limpede, nu insista!



Şi aminteşte-ţi că de la Creare,

Îţi este dat să te iubeşti cum eşti,

Ştii totul doar din accesare,

Tot ce-ţi doreşti, de vrei, găseşti!



Căci din memoria ta ancestrală

Descarci ce-ţi este în nevoie- a vieţui,

Accesul la cunoaştere ţi-e în spirală

Cum te-ai creat aşa vei dăinui!