Şi cum să mă-ntorc în visare
Întortocheată-n aşteptare
Să fug de dorul ce m-apucă
Să nu mă prind în joc nălucă?
Mi-am exprimat mereu dorinţa,
Ce mă sfârşeşte cu fiinţa,
Să pot să îmi potolesc dorul,
Să se împrăştie cu zborul.
Dar dorul e ca o nălucă
Când mă cuprinde şi m-apucă,
Mă-nvârte până mă trezeşte,
Dar de oprit nu se opreşte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu