Când iubeşti

Recunosc, m-am trezit cu gândul la tine.
Recunosc că am aripi şi asta e bine.
Recunosc te iubesc, de atunci tot mereu.
Recunosc cu inima şi nu este greu.

Mărturisesc te-am trăit şi nu e uşor.
Mărturisesc e totul doar despre dor.
Înțeleg, dar acum, nu-l mai pot domoli
Este mult prea intens. Cum l-aş răscoli?

Rostesc universului să îi dau de știre,
Rostesc lumii-ntregi de îndrăgostire,
N-am nimic de ascuns, aşa e mereu,
Doar când iubeşti, nimic nu e greu!

Their poem

Love, can you give me time?

I can`t.

Love, would you be mine? 

I won't.

Love, can't we belong?

I don’t.

But I am strong! 

I know!

Can`t we just be?

Let`s see!

Cartea

M-am scris în rânduri ca într-o poveste,

Şi m-am rimat în poezii celeste,

Ca să împărtăşesc cu voi experienţa,

Să nu cunoaşteţi suferinţa.

Şi-am să mă desenez şi în tablouri,

Că să vedeţi ce-nseamnă să te-aduni din cioburi,

Nu e la fel cum a-ţi trăi, vă zic,

Doar înţelegeţi că procesul e sinfazic.

E viaţa toată numai poezie,

În rime de o scrii, vei fi în armonie,

Iar în poeme de o zugrăveşti,

Să o trăieşti fără tipare îndrăzneşti.

Iubire petrecuta

Petrecerea petrece pe trecute

O alta lume care sa ne uite,

Fiind inevitabil intre tu si eu,

Distanta ce-a ajuns la apogeu.

Si anii petrecuti ca pe trecute,

Cand ne-am apropiat pe nestiute,

Traiam povesti vasand ca doi copii,

Doar indrumati de glasul inimii.

Acum petrec petrecerea trecuta,

Ma uit in urma ce a fost facuta,

Si recunoscatoare pentru ce a fost,

Merg inainte si pasesc cu rost.

Ce am iubit, petrec pe netrecute

Si s-a cladit in mine ca un munte,

M-a construit in ceea ce-s acum,

N-as fi ajuns aici asa oricum.

Meritocraţie

Rotunzi cu epoleţi şi cu renume,

Ne dăm cu meritocraţia un nou nume.

Ne fluturăm prin faţă o poveste,

Pe care, nici n-o credem că mai este.

Aud mereu de meritocraţie.

Zice că merit ce-mi e dat să fie.

Dar n-ascultăm din inimă doar glasul

Ce ne şopteşte că iubirea e răspunsul.

Ne-mpiedecăm de standarde, tipare,

Uităm că suntem fiinţe milenare.

Şi că avem puterea de a ne crea destinul

Şi nu suntem aici, ca să ne mulţumim cu chinul.

Iubirea nu-i pe merit, nu se dă ca premiu,

Ca să-ţi dai seama, nu trebuie să fii geniu

Ne este dar, cu ea venim în viaţă,

Chiar dacă, încă mai vedem în ceaţă.

Demonstraţie

Să-mi scrii ecuaţia iubirii azi, te rog.

Să iei în calcul şi constantă inorog.

Se dau. Poetul și o muză în poveste,

Hai! Să vedem, cum este?

Şi să-mi explici te rog în amănunt

Să înţeleg enunţul în cuvânt

Să-mi desenezi apoi în diagrame

Sinusoide adunate și în basme.

Dar nu o curbă-n plan aşa cum este

Ci în frecvenţe spaţiale cu funcţii şi poveste

Alcătuite armonii fractale

Din complemente circumstanţial instrumentale

Iar demonstraţia de se va potrivi

În probabilităţi din nou ne-om întâlni

Totul cuprinde verbul se întâmplă

Vezi? Matematica e simplă!

‪#‎friendswithbenefit‬

Prietenii cu beneficii şi atât

Mă-ntreb ce este de pierdut

Căci e la modă, am văzut

Dar tot nu înţeleg decât

De ce iubirea nu mai este

Ce-a fost rămâne azi poveste...

Să ne-asumăm capabili nu suntem

De sentimente nici nu mai vorbim

Ne-am învăţat aşa să ne minţim

De ce ne facem totuşi că putem

Şi o dăm înainte cu... mai este...

Oricum, ce-a fost rămâne doar poveste...

p.s. 

și uite-așa rămâne nebuloasă

nu are rost să vă mai spun că-i groasă... 

și lungă ... chiar și dureroasă.

‪#‎sexlovesoul‬mates

Intr-o cameră mai luminată

Printr-o draperie înflorată

Între cearceafuri şifonate

Sunt două trupuri adunate.

Sinusoide-n aventură

Şi ca legate în centură

Se storc lasciv în unduire

Nu se gândesc la nemurire.

Pe-aici ei nu mai sunt în parte

S-au dus prin galaxii depărtate

Să se-mpreune cum se-adună.

Şi să se-adune dimpreună.

Sunt între lumi şi nu se ştie

Trăiesc intens ca-n agonie

E sex sau e iubire oare

E mult, puţin sau doar culoare?

Evolutionista

Despre iteratie,

Cum ca e creatie,

Am gandit in soapta,

Nicidecum ca dreapta.

Totul este haos,

In frunte cu Thaos,

Prin piloni coboara,

O lumina clara.

Evoluam spirala,

Ca o integrala,

Vectori spatiali,

Purtatoti primari,

Si nici liniari,

Multi-dimensionali.

Ca fractal celula,

Clar fara formula,

Ne trezim la viata,

Dis de dimineata!

Eşti

Mi-eşti înger şi demon

Te respir în suspine

Sunt în abandon

Şi nu mă pot abţine.

Îmi eşti încântare

Cu tine m-alin

Departe eşti tare

Dar te trăiesc pe deplin.

îmi curgi şi prin vene

Fremătând sacadat

Te visez printre gene

Cred că ne-am acordat.

Avem visuri multe

Ne iubim şi-n astral

Cu intenţii oculte

Ne ştim ancestral.

Fiindcă

M-am trezit de dimineaţă

Cu un zâmbet larg pe faţă

Am simţit că viaţa-i caldă

Soarele. Stătea să ardă!

De n-aveam această stare

Nu îmi aminteam de mare

Cum mă strigă și mă cheamă

Iar eu nu o iau în seamă.

Stau strivită-n pat grămadă

N-am nevoie de dovadă

Fiindcă ştiu că mă iubeşte

Doar pe mine nebuneşte.

Dacă-ai putea

De te-ai vedea prin ochii mei

Şi te-ai privi în adâncime

Ai înţelege tot ce vrei

De ce te port în mine.

De ai putea ca să te simţi

Şi ţi-ai gusta sărutul

Ai învăţa că să aştepţi

Să atingi nemărginitul.

De te-ai iubi cum numai eu

O ştiu a face bine

Ai fi aşa doar tu mereu

Nu ai mai fi oricine.

Şi de te-ai asculta aşa

Cum doar cu drag îmi vine

Nimic nu ţi-ai mai reproşa

Căci te-ai cunoaşte bine.

Iubirea e totul dar şi nimic

Femeie divină, eşti tot ce alină.

Tu eşti încântare, frumoasă visare.

Bărbate divin, asta-ţi e destin.

Fii în bucurie, a ei companie.

Nu să vă întregiţi, ci să fiţi uniţi.

Compleţi nu veţi fi, chiar de veţi dori.

Dacă fiecare, nu munceşte tare.

Jumătăţi voi mereu, v-aţi purtat doar la greu

Hai de fiţi întregi, bucuroşi pe veci.

Treceţi în uitare, ce ştiţi din născare,

Fiţi atenţi acum, că vă spun oricum

Rupeţi zalele, şi jos cu tiparele

Autentici fiţi, faceţi ce doriţi

Cu discernământ, nu doar cu avânt.

Iubiţi şi faceţi ce vreţi, eu vă zic, iubirea e totul dar şi nimic.

Dor nălucă m-apucă

Şi cum să mă-ntorc în visare

Întortocheată-n aşteptare

Să fug de dorul ce m-apucă

Să nu mă prind în joc nălucă?

Mi-am exprimat mereu dorinţa,

Ce mă sfârşeşte cu fiinţa,

Să pot să îmi potolesc dorul,

Să se împrăştie cu zborul.

Dar dorul e ca o nălucă

Când mă cuprinde şi m-apucă,

Mă-nvârte până mă trezeşte,

Dar de oprit nu se opreşte!

La multi ani, IUBIRE! By mami for Ștef

Când a venit voinic pe lume,

De paisprezece ani încoace

O ține-ntr-una doar în glume,

Lumea cu susu-n jos mi-o-ntoarce!

Un peştişor c-un urlet straşnic,

Ce îmi serveşte înţelept,

Doar câte una, foarte paşnic,

Atunci când, nici nu mă aştept!

Şi, cum răbdarea-i e pe ace

Tot ce dorește-n fuga mare

Dacă primeşte ieri, îi place

De nu, să te ţii inflamare!

Uite așa-mi rodez într-una

În viaţă, autenticitatea

Ca mine, mamă nu-i niciuna

Dar nu asta e noutatea!

De multe vieţi şi-adună zestre.

Oferă fără de concept,

Cu binecuvântări măiestre,

Frumosul mamei înţelept!

Povestea unei iubiri

N-am cum să nu te mai iubesc

Te simt prin porii ce-mi respiră

Iubirea ta e un zefir

Mă mângâie şi mă alină.

Cum crezi că aş putea să uit

Acea iubire a noastră mare

Ce a crescut un foc arzând

A fost şi e nemuritoare.

N-ai cum să te dezlegi de noi

Doar de alegeri neplăcute

Ce ne-au lăsat în suflet goi

Hai urcă-n vârf de falnic munte.

S-atingem cerul cu privirea

Prin galaxii să ne-nvârtim

Un yin şi-un yang ce au menirea

Să se iubească infinit!

La etaj, deasupra lumii...

Ce-mi va lipsi mai mult de-acasă

Va fi balconul cu fereastră.

Se deschidea în cer cu stele

Ca să mă pot plimba cu ele,

Stăteam așa noaptea întreagă

La braț mereu cu luna dragă.

Ce-mi va lipsi va fi privitul

Apusului şi răsăritul

Scriind adesea poezie

De necreată feerie.

Şi atârnată printre stele

Vorbeam atunci mai des cu ele

Deasupra lumii stând proptită.

La înălţimea potrivită

În catifea şi prin perdele

Plutean și mă jucam cu ele.

De-a v-ați ascunsea și cântam,

Şi noaptea întreagă ne distram.

Cu pescăruşi mă îngânam

Of, ce de le mai povesteam,

Ştiau mereu ce dor m-apasă

Acel adevărat de-Acasă.

Priveam de sus natura toată

Mereu doar cu gură căscată

Mă minunam de bogăţie

Într-o clipire de-armonie.

Când mai trecea un nor rafală

Ne luam mereu la răfuială.

Şi-l alungam ca să se ducă

Iar el, se transforma-n nălucă.

Ploua mă făcea ciuciulete

Cu fulger, trăsnet şi rachete...

Ce ne distram când ne-ntâlneam

Ele afară, eu la geam.

Şi dacă-mi va lipsi ceva

Doar cocoţată aş mai sta

În balconul de la opt, așa

Privind nemărginirea.

Cu stelele mă contopeam

Eram doar eu şi ele-n geam

Şi îndelung ne alintam

Poveşti cu zâne inventam.

Şi prin magii călătoream

Eram deasupra lumii

Mi-e dor să stau din nou la geam

Trăind esenţa Firii.

Când mă uitam spre marea mare

De sus, dar şi din depărtare

Şi o vedeam cum străluceşte

În soarele ce înfloreşte.

Mă apuca un dor de viaţă

În fiecare dimineaţă!