Rotunzi
cu epoleţi şi cu renume,
Ne
dăm cu meritocraţia un nou nume.
Ne
fluturăm prin faţă o poveste,
Pe
care, nici n-o credem că mai este.
Aud
mereu de meritocraţie.
Zice
că merit ce-mi e dat să fie.
Dar
n-ascultăm din inimă doar glasul
Ce
ne şopteşte că iubirea e răspunsul.
Ne-mpiedecăm
de standarde, tipare,
Uităm
că suntem fiinţe milenare.
Şi
că avem puterea de a ne crea destinul
Şi
nu suntem aici, ca să ne mulţumim cu chinul.
Iubirea
nu-i pe merit, nu se dă ca premiu,
Ca
să-ţi dai seama, nu trebuie să
fii geniu
Ne
este dar, cu ea venim în viaţă,
Chiar
dacă, încă mai vedem în ceaţă.