Intenţie, bine-ai venit!

Intenţionez:

Să stau acum mai mult cu mine,

Să mă ascult, să mă-nţeleg,

Să rătăcesc prin stări divine,

Să mă ascund, să mă culeg.

Să îmi simt răsuflarea vie,

Să-mi mângâi inima cu-alin,

Şi peste pleoapa mea să fie,

Doar bucurii, fără suspin.

Să mă-ntregesc din parti divine,

Ce-am rătăcit prin infinit,

Aşa să împlinesc destine,

Ce la-ntrupare am primit.

Şi-apoi să ma ridic „voinică”,

Să luminez. Un far în zare,

Pe drumul ce-am pornit de „mică”,

O stea. Mereu strălucitoare.

Fără pretenţii şi iluzii,

Realitatea – e virtuală,

Şi, fără să mai fac confuzii,

Privesc - piatra filozofală!

Aşa gândesc la ceas de noapte,

Când mă privesc în infinit,

Şi mă ascult doar printre şoapte,

În tăcerea – ce m-anvăluit.

Cu ochii-chişi găndesc la toate,

Ce-acum am redescoperit,

Au fost şi sunt de-actualitate,

Doar că – un pic mai diferit!

Respir încet în ritmul vieţii,

Ce-mi umple inima zglobie,

De fericirea tinereţii,

Cu multă, multă bucurie.

Abandonată-n întregime,

Completă cum m-am regăsit,

Iubirea ce din suflet vine,

O înmulţesc necontenit.

Eu, doar exist pe firul vieţii,

Şi experimentez din plin,

Ce-aduce boarea dimineţii

Şi urcă-ncet pe cer senin.

Deschid iar ochii şi-n privirea

Ce din lăuntru a pornit

Se vede altfel omenirea,

Hm, şi, doar o clipă m-am oprit!

I-aşa frumos, iubire-s toate,

Şi-n TOTUL iar m-am regăsit,

De vrei, să ştii – orice se poate,

Intenţie, bine-ai venit!

Pe culmi semeţe urcă Viaţa
În ascensorul ei Iubirea
Grăind iar - Bună dimineaţa!
Veniţi, ne-aşteaptă Nemurirea!