Faceți căutări pe acest blog

marți, 15 aprilie 2014

Cămara Tatălui Ceresc



Iubire sfântă floare rară,
Pe cer sunt stele mii şi mii
Doar una mi-e sortită mie
Din veşnicie veşnicii.

El are Soarele, eu Luna
Ne-am întâlnit şi-om vieţui
Împrospătând pe cer cununa
Scânteietor Luminii Vii.

Din “totul” hărăzit să fie
Fluidul vieţii – armonii,
Tot mai puternic străluceşte
Lumina lor pe “raftul” LUI.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

filozofii

Mi-am spus să iubesc, Să iubesc cu avânt Și-acum rătăcesc  În discernământ! Mi-am spus să m-arunc Fără frică, cu tot, În b...