mângâiată de raze de soare târzii,
stau aproape de mare și-i simt răsuflarea,
pe-ndelete se leagă-n sirag poezii,
iar in suflet rămâne mereu întrebarea:

ca o zână sirenă s-o privesc tot mereu?
sau pe șaua-i de spumă s-o-ncalec?
valul său să îmi fie alin când mi-e greu?
căci oricum vom rămâne-n amestec.

mă petrec iar prin visuri ce am mai umblat,
să-mi astâmpăr dorinţa de mare,
mă îngână și cerul pe deplin constelat,
doar că dorul mi-e făr-alinare...

#esenţeimele

De vrei în braţe să mă strângi
ca să îmi știi iubirea
nu te mai obosi atunci
că nu-i simti mărginirea.

De vrei în ochi să mă privești
și-așa să îmi vezi firea
nevoie-i doar ca să zâmbești
și simţi nemărginirea.
De vrei adâncul să mi-l știi
nu bate drumuri multe
învaţă numai să revii
mereu în vârf de munte.
Și de ai vrea să mă asculţi
ia seama-n vânt cum bate
iar șoaptele să nu le uiti
din cale nu te-abate.
Numai atunci cand chiar vei vrea
să te-ntâlnești pe tine
să-ţi amintești căci vei putea
nimic nu-ţi aparţine.
În schimb ești totul și nimic
un paradox în viaţă
exiști în haosul ritmic
vibrezi înalt - creează!

sau doar...

am fost vreodata intimi in cuvinte?
am fost vreodata intimi in simtiri?
ne-am intalnit cumva si in dorinte?
sau doar traim mereu din amintiri?
am fost de cand e lumea si pamantul
neintelesi cu exprimari tarzii?
sau doar traim la fel necunoscutul
indemn al pasilor pe strazi pustii?
ne-am ascultat vreodata intrebarea?
ne-am talmacit raspunsul uneori?
sau ne traim in limpezimi ca marea
doar asteptand la primul val fiori?
am fost vreodata intim trup fierbinte
in sarutari acoperit la ceas tarziu?
sau doar din viitor imi vine-n minte
un inchegat scenariu straveziu?
am fost vreodata intimi, tu si eu?