Faceți căutări pe acest blog

vineri, 27 ianuarie 2017

elogiu mortii #revelatie #transmutare #alchimie


despre iubire voci aud mereu,
dar despre moarte nu vorbeste una,
si indraznesc sa ma incumet eu,
o simt asa profunda precum luna.
o vad ca pe o cheie si-un raspuns.
e o etapa ce transcede viata,
dar multi o vad temuta, de ascuns,
de i-ar percepe limpede dulceata.
murim mereu cu fiecare zi,
ne transformam in fiece secunda,
dar refuzam caci ne gasim comozi,
in a-i simti emotia profunda.
e moartea un contrast si un concept
ce ingrozeste lumea asta mare,
am indraznit si-acum ca o accept,
ii simt adevarata ei valoare.
cu cat rostesc in alchimii pasesc,
ma duce valu-n a ei nebuloasa,
sa ma mai nasc odata indraznesc,
si-asa la nesfarsit miraculoasa.
in moarte este timp sa si iubim,
e dreptul nostru catre libertate,
ne-ndepartam de astea chiar de stim,
caci cautam s-avem mereu dreptate.
un adevar in spatiu si in timp,
un paradox e in eternitate,
e unica schimbare in rastimp,
care trezeste-n spirit unitate.
de moarte ne e frica si-i ciudat,
caci cu iubirea si cu timpu-n sine,
nu ne permite a "fi degradat",
ne transformam chiar si printre suspine.
in gloria-i de vreme ma afund,
am inteles acum si-mi e tot una,
caci m-am trezit sa va vorbesc profund,
ca ea in inteles nu e niciuna!

duminică, 22 ianuarie 2017

Mai e timp? #iluzie #miscare #eternitate


e timp...
e timp pentru nimic şi pentru toate,
e timp pentru frivol, nu bucurii,
căci nu e timp pentru eternitate
şi ne-ntrebăm de mai suntem copii.
e timp...
e timp şi nu mai este dintr-o dată,
a fost de ajuns până ce am realizat,
că luat în seamă nu ajută niciodată,
şi-atunci prin definiție l-am validat.
e timp...
e timpul o constantă nebuloasă?
e timpul un prolog al existenței vii?
de n-ar fi el, ar fi doar haos ce apasă,
sau doar am exista şi-ar fi de-ajuns să fii?
nu, 
nu e timp, e doar ce a ramas din vesnicie,
ne-mpiedicăm de el, mai de l-am devia,
şi-l învinovățim pentru copilărie,
crezând că o să-l mai putem abrevia...

vineri, 20 ianuarie 2017

Puterea în dar


Vindecă-ți copile sufletul de ploaie,
Lasă să se-aștearnă Soarele vâlvoi!
Vindecă-ți copile inima de iarnă,
Ca să se topească gheața în șuvoi!

Lacrima de-ți curge pe obrazul neted,
Las-o dar, să cadă, nu e în zadar,
S-a trezi la viață, din pruncie fraged,
Spiritul PUTERE - cel fără hotar!

Uite, vezi? Durerea a plecat în șoaptă!
Și îți amintește că ești liber iar,
Mergi, drum înainte, glorie te-așteaptă!
Azi, ai pus pecetea în prețiosul DAR!

filozofii

Mi-am spus să iubesc, Să iubesc cu avânt Și-acum rătăcesc  În discernământ! Mi-am spus să m-arunc Fără frică, cu tot, În b...