De
ce atunci când mă priveşti
Din
suflet îmi tresare
Scânteia
veşnicei poveşti
A
iubirii noastre rare?
De
ce când ochii închid apoi
Şi
mă simt "copleşită"
Cu
aripi ce bătând vâlvoi
Rămân... nemărginită?
De
ce când de iubire-mi spui
Poveşti
nemuritoare
Te
pierzi în ochii mei căprui
În
lumea noastră mare?
De
ce când numai mă gândesc
La
fiinţa-ţi de lumină
E
greu până să şi rostesc
Cu
voce cristalină?
De
ce în întrebări rămân
Chiar
şi când sunt cu tine?
Şi,
nu-ntreba cum le amân
Răspunsul
de nu vine.
De
ce iubire m-ai lăsat
În
lume -"abandonată"
Nu
ai crezut când m-ai chemat
Că
mă găseşti pe dată?
De
ce e greu să îţi asumi
Ce
simţi şi că-ţi e bine?
Pe
alţii poţi să îi îndrumi
Hai,
fă-o şi cu mine!
Şi
sfătuieşte-mă te rog
Dar
sincer cu sfinţire
Nu-ncepe
iar un monolog
Aşa
cum ţi-e în fire!
Mărturisesc
neîncetat
Iubirea-mi
ce-ţi e dată
Tu
inima mi-ai completat
Vino,
te-aştept îndată!
Te
las acum să meditezi
În
inima-ţi senină
Doar,
caută-n Lumină!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu