Dacă

Alegorie

Raiul în glosar

Erată

Mă caut şi nu mă găsesc,
Mă strig aevea printre şoapte,
Ce-i de făcut să reuşesc?
Mi-ascult suspinul greu în noapte!

Sunt singură, e semn că-i bine
Nu mă mai strig, doar mă aştept
Acum nevoie am de mine
S-ajung din nou pe ‘drumul drept’.
M-am întâlnit cu disperarea,
Ne-am prezentat şi-am înţeles,
Că este doamna cu onoarea
La naiba! Chiar, n-am de ales?
Şi, totuşi, liniştea-i prin preajmă
Se-ascunde bine pe sub văl,
Ca s-o privesc în ochi înseamnă
Să n-o tratez ca pe-un rival.
Să o invit la promenadă?
Sau să, ieşim la o cafea?
Poate se iscă vreo tornadă...
Gândeşte! Nu te va durea!
E-aşa de simplu, doar acceptă!
Ce poate fi mai rău acum?
Căci nemurirea te aşteaptă
Hai, nu te împotmoli pe drum!
E greu dar, nu e imposibil,
E clar că am mai fost pe-aici
Şi nu e foarte confortabil
Doar, fă ceva! Nu te implici?
Să mă arunc iar în tornadă?
Nici nu mai ştiu cum am ieşit!
Dar mi-amintesc de-o ambuscadă
Care pe-atunci m-a copleşit.
Ce poate fi aşa dramatic?
E doar onoarea, n-am habar!
Nici autentic diplomatic
Adu-ţi aminte de-Avatar!
Hm,
Onoarea-i un concept şi gata!
În disperare am învăţat
Să integrez chiar şi erata
Câte mai am de... explorat!