Integrarea Sufletului Eu

Bucăţi de suflet rămas printre stele,

Se reîntregesc acum într-un Eu,

Formând șirul lung al vieților mele,

Să fiu strălucirea luminii mereu.

Pe aştri celești în galaxii oarecare,

M-am regăsit în fracţiuni și mai mici,

Călătoare răzleață, o rază din soare,

De unde am venit să mă nasc și aici.

Așa rătăcind chiar abandonată,

Prin versuri cuprinse dimensional,

Găsesc printre urme ca și altă dată,

Mărturii că am fost cândva un fractal.

Căci tot am uitat chiar de la plecare,

Să mă întregesc de cum am venit,

Să pot mai apoi urca către soare,

Să întrupez lumina necontenit.

Însă știu că acum din părţile înalte,

În Sine divin – Eu am fuzionat,

Și pot să m-adun completă în toate,

Chiar să mă ridic cum mereu am visat.

Eminescului

Eminescu - dulce vers,

Ce ai fost şi ce-ai ales!

Să trăieşti destin dispers

Şi în viaţă neînţeles!

Eminescu – dulce grai,

Sfântă lacrimă de Rai!

Te slăvim mereu cu-alai

De ce pleci? Te rog, mai stai!

Eminescu - crai divin

Tu, ne bucură din plin!

Când în versuri ne grăieşti

Universuri zugrăveşti!

Eminescu - ai fost şi eşti,

Şi-ai rămâne să trăieşti

Să aprinzi iar flăcări vii

Şi-n suflete armonii.

Eminescu – iubit crai,

Te-ai născut pe acest plai,

Să ne mângâi cu-al tău grai,

Şi s-aduci scântei din Rai!